Mina Sfânta Cruce (Oraș Nou), care până în 1968 a fost zonă industrială, iar după acest an a devenit parte a oraşului Vlăhiţa, a fost una dintre cele mai importante centre economice şi industriale ale Ţinutului Secuiesc. Trecutul său poate fi urmărit încă de la începutul secolului al XIX-lea, când începând din 1850., în vecinătatea băilor termale Lobogó, Demeter Miklós înființează o nouă așezare industrială, iar în 1854. cartierul muncitoresc cu 24 de case, poartă deja numele de „Oraşul nou“. Datorită unui lot minier în exploatare, cu numele de Sfânta Cruce (Szentkereszt), zona industrială aflată în plină dezvoltare a devenit mai târziu Mina Sfânta Cruce (Szentkeresztbánya). Calitatea fierului produs aici (moliciunea, fineţea) era unică în toată Europa, întrucât fierul era topit cu mangal. Din cauza scăderii interesului pentru produse de fier, respectiv din alte motive, uzina a fost închisă definitiv în 2010.
În acest loc, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea exista o viață balneară înfloritoare, care s-a dezvoltat în jurul băilor termale Dobogó (denumite mai târziu Szèkelyfüred) şi Lobogó (situată pe teritoriul fostei fabrici). Proprietarul anterior al băilor Dobogó, Ugron Gábor, renunță la terenul său cu ape balneare, iar din 1893. până în 1923. acestea sunt întreținute şi folosite de administrația bisericii luterane săsești. În memoria acestora, se ridică un monument în curtea Centrului de Sănătate Vlăhița, iar în zona înconjurătoare se găsesc vile din perioada respectivă. În luna mai, recomandăm vizitarea parcului dendrologic din curtea spitalului, în care putem vedea plante aclimatizate precum platanul, magnolie( arbore și arbust), şi arborii autohtoni specifici zonei.
